miercuri, 11 februarie 2015

Servicii deplorabile și o angajată isterică la poșta Atlassib din Arad

Azi mă deplasez către sediul poștei Atlassib din Arad cu un colet de 1.5 kg pe care vreau să îl expediez în afara țării. Vreau să trimit două săpunuri naturale, o cremă de față, o pungă de drojdie uscată inactivă și o pungă cu o pudră proteică. Evident că înainte am consultat online o listă cu obiectele interzise, de pe site-ul lor oficial, tot ce trimiteam era în regulă, nu se regăseau obiecte sau substanțe interzise în coletul meu.
Intru în sediu, întreb dacă de acolo se trimit colete. Erau două angajate așezate pe scaune, vorbesc între ele, nu mă bagă în seamă. Stau și mă uit. Una dintre ele se ridică și se pregătește să plece. Cealaltă mă întreabă unde vreau să trimit. Îi răspund. Nu mă bagă în seamă, ci o ajută pe cealaltă să se încheie la geacă.
Vorbesc între ele foarte gălăgios și râd pe un subiect în care erau evident foarte prinse. Apoi mă bagă și pe mine în seamă pe ton răstit: „Păi și în ce oraș trimiteți că țara aia e mare?”
Îi răspund în ce oraș și continui:  „Dar parcă trebuie să îmi dați o hârtie de completat, nu scriu acolo?”
Angajata iritată: „Păi vă dădeam dacă ați fi așteptat că e schimb de ture acum și nu am vrut să vă dau afară să așteptați 20 de minute.”.  În acest timp ridică vocea și trântește un pix, trântește o foaie, e agitată, e nervoasă, cealaltă colegă dă să plece, o salută, pufnește, se pune pe scaun și umblă la computer.
Toate astea se petrec în câteva secunde, sunt calmă, exagerat de calmă, neobișnuit de calmă, dar îmi imaginez: o iau de cap și o dau de masă de 4 ori, mătur cu ea pe jos că oricum e murdar, o calc în picioare până mă plictisesc sau poate nu mă plictisesc, îi smulg părul și așa rar din cap, o pun să își ceară iertare pentru ton și comportament. Calm, calm... trag aer în piept și mă uit în sus. Nu mă apuc să bat oameni, sunt o doamnă, îmi zic în gând. Unu la mână, femeia mă poate mânca. Nu, nu este însărcinată, o văd puțind pe scaun de vreo 2-3 ani de când intru în sediul lor, dar nu pentru a trimite colete (acum și în veci nu mai).  Faptul că aproape îi trebuie două scaune să stea comodă mă duce cu gândul la cei 5 porci pe care îi mănâncă la micul dejun, sau doamne ferește poate în această dimineață a mâncat numai 4 și acum este iritată din cauza asta. I-o fi foame. Mă gândesc să-i fac sugestii la ce ar putea mânca. Sunt pe punctul de a o face, DAR, nu cedez. Îi răspund cu o voce idiot de calmă și civilizată: „Mi s-a spus că pot veni până la ora 15, am venit.”
Adică am deranjat-o cum ar veni, sunt inoportună. Trebuia să îmi fac programare te pomenești, nu cumva duduia să fie în schimb de ture sau indispusă. Trebuia să verific dacă și-a băut cafeaua sau dacă a făcut caca în ziua respectivă, dacă a dormit bine și dacă am onoarea de a beneficia de un serviciu pe care VREAU SĂ ÎL PLĂTESC. De ce nu au pus pe ușă un semn cu revin în 5 minute sau „revin imediat”, sau orice, dacă nu mă poate servi, mă întreb. Sau măcar să mi se vorbească frumos, că pricep și dacă nu se urlă. Nu-s surdă. Și dacă eram surdă, nu avea sens să urle, deci clar motivul este bădărănia și nesimțirea, proasta creștere și standardele kilometric de joase ale acestei companii numite Atlassib.
Super-sictirită (dacă există termenul în limba română), îmi cere datele și le bagă în sistem. Scrie mult, foarte mult, dar pune mâna pe telefon și sună nu știu unde, începe să vorbească extraordinar de tare, chiar urlă, la interlocutor. Îi explică cum nu știu ce cod trebuie scris și folosește termeni ca „ca pentru dobitoci, să vadă și orbii”, „oameni proști”. Nu mă simt ca făcând parte din subiect, că atunci chiar îi trăgeam o bucată cu tot cu camerele lor de vedere, aștept să termine conversația, o ascult fără să vreau, nu mă interesează. Râde zgomotos, trece de la o stare la alta în timp ce vorbește. În sfârșit termină după două minute de scris și vorbit.
Controlează conținutul pachetului. Mă întreabă ce conține. Îi spun. Ea zice că-s medicamente, îi răspund că nu-s medicamente, unde vede medicamente? Apoi se leagă de pudra proteică, că nu e voie cu suplimente nutritive. Vreau să o întreb unde naibii scrie asta, pe ce lista și unde o găsesc, dar cineva de lângă mine cedează  și o ia tare amintindu-i de drogurile care sigur se transportă prin serviciul lor, de alea nu se leagă? Zice că nu știe în timp ce așează la loc conținutul coletului. Mie nu îmi venise în minte acest argument care evident nici nu contează, deja nici nu mă mai interesa dacă se va trimite sau nu coletul, mă simțeam scârbită, gata, vreau să renunț, nu mă pot milogi de nimeni să îmi ia banii, mă gândeam să o înjur și să plec cum mai fac atunci când vrea cineva să mă umilească pe banii mei, dar o văd cum sigilează coletul. Mormăie că nu e voie nici măcar ceai să se trimită, dar totuși pregătește coletul pentru expediere. Tac, îmi înnăbuș înjuriile, imaginația, strâng din dinți. Nu îmi cere buletin, nu îmi dă nimic să semnez, îmi cere bani (67 Ron), plătesc deși la telefon mi s-a spus un tarif cu 20 de lei mai mic, vreau să scap ca de râie. Îmi dă o chitanță semnată și ștampilată, pe care îmi văd numele scris incomplet, dar nu zic nimic, codul bară contează la ridicarea coletului. Vreau să limitez conversația cu distinsa doamnă, de fapt o închei, căci plec. Adio!
Reclamații? Nu fac și nu îmi folosesc. Văd pe pagina lor de facebook multe postări ale oamenilor furați de colete și exasperați, nu le răspunde nici dracu. Eu doar am avut  de a face cu o impertinentă. Pe internet, mai multe păreri despre serviciile lor jegoase. Ei bine, să le folosească cine vrea, căci din partea mea, să dispară. Păcat de oamenii care chiar depind de un colet, de cei din străinătate care economisesc pentru cei de acasă, pentru cei care stau în banii ăia, pentru cei care călătoresc cu această companie în afară și sunt supuși pe drum unei taxe de protecție de către șoferii Atlassib (5 euro/pasager pe lângă prețul plătit pe bilet). Am ales să trimit coletul prin ei deoarece destinatarului îi este mai comod așa și pentru că în mintea mea naivă, dacă vreau incompetență și nesimțire puturoasă mă duc la poșta română, dar nu, o găsiți liniștiți și la posta Atlassib din Arad. Orice încercare pe care o fac de a fi respectuoasă cu asemenea creaturi, este ineficientă. Nu merită, nu mai fac.
 Nu, nu o să le pese de aceste rânduri, dar o să rămână bine indexate, le face bine la C.V.

4 comentarii:

  1. Of, Doamne! Numai in Romania e asa! Mi-e sila deja de comportamentele astea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din ce am citit, se pare că ăștia sunt nesimțiți pe orice teritoriu, este conduita morală a firmei.

      Ștergere
  2. Ai fost foarte calma.Eu in schimb...
    Am patit la alimentara asa cu o jegoasa din aia de vanzatoare.Ba chiar am avut experiente cu ea duminica dimineata,ieri,cand m-am dus sa cumpar una alta pentru micul dejun.
    Eu,consumatoare de mezeluri (da stiu,incerc sa le elimin dar dimineata crap sa mananc si eu nitel muschi file hahaha) ma duc frumos acolo si ii zic lu' duduia sa imi puna vreo 200 de grame.Si se apuca ea si taie si vad ca pune acolo pe cantar.O rog frumos ca prima felie sa o dea la o parte (stii cum este cu prima felie,cand taie,e aia mai uscata asa,mai maronie..nah..oricum o arunc si eu nu o platesc).Maaaammaaa, atat mi-a trebuit.A tuguiat aia un boooott si zice : "Da' si eu ce sa fac? sa o arunc ca vrei tu?".Si in clipa aia m-au bufnit toate boalele pe ea.In primul rand,chiar daca e mai babornita decat mine,nu are dreptul sa ii vorbeasca clientului cu "tu",apoi ii zic : "Da' de ce nu mananci DUMNEATA felia aia? nu vezi ca e MARO? eu nu platesc".Botul se tuguiaza si mai tare la doamna, o aud ca mormaie ceva si vad cum tranteste feliile pe o hartie,cu mainile goale,impacheteaza dezordonat si imi da in scarba peste tejghea.Si eu,a dracu' ce sunt si nesimtita de felul meu,ba chiar mahalagioaica daca imi strica cineva dimineata si buna dispozitie,ii imping frumos pachetul si ii zic : "Ma c*c pe mezelul tau,draga doamna,sa ti-l bagi in c*r,la fel si mana aia cu care ai umblat pe nu stiu unde si apoi ai pus-o pe mancarea mea".
    Am oripilat ceva lume care era prin jur,dar am plecat frumos de acolo si m-am dus si mi-am cumparat niste portocale,mi-am facut un suc si am mancat niste paine prajita cu dulceata de la mamaie si mi s-a re-inseninat ziua.
    Haha :)
    PS: sper sa scrii mai des.Mi-e dor de postarile tale.

    Georgi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai facut! :)) Uneori regret cand plec si nu fac scandal, depinde de starea pe care o am. Ce servicii in Romania asta!!!

      Ștergere