marți, 27 mai 2014

Deci, sport?

Sportul pentru mine a fost mereu o corvoada. De fapt, pe o scara de la 1 la 10, treapta care indica nivelul la care urasc sa fac sport, este 11! Eu si miscarea ne jucam de-a soarecele si pisica. Ma apuc, ma plictisesc, ma las, ma delas, am remuscari, ma reapuc.
Astazi m-am cantarit si m-am masurat: 55.01 kg si masurile 87-65-96. Din ianuarie, am pierdut cate 2 cm de peste tot si cateva kg. Nu ma plang, insa la inaltimea mea (165-166 cm) pot cu siguranta sa...ma mai sculptez, mai ales ca nu ma pot lauda cu cea mai tonifiata musculatura. Testul final este proba pantalonilor scurti. Si nu imi place cum arat in ei. De fapt asa ma motivez: ''Ridica-ti fundul, tonifiaza-l, fa ceva cu picioarele alea, pana nu te iau la picioare in fund!'' imi zic ridicandu-ma din fotoliul comfortabil, apoi ma uit urat la bicicleta medicinala. Si ea la mine.
Dau jos de pe ea posetele ''frumos'' agatate (ma mir cate am si nu le port), imi pregatesc telefonul, castile si muzica pentru motivatie. Imi dau seama ca cele mai noi melodii pe care le am sunt Beyonce - Partition si Parazitii - Bot in bot cu o lepra mica. O aleg pe ultima, imi pun castile in urechi si incep sa pedalez. Incalzirea musai 15-20 de minute. Alternez nivelele usoare cu cele mai grele...7-8. Ma dor muschii picioarelor si imi dau seama ca am ruginit rau, apoi trec la niste exercitii simple, dar intense, pentru fese si picioare.




8 minute in care imi dau seama cat de mult urasc sa fac exercitii, 8 minute in care imi amintesc de probele pe care le dadeam la ora de educatie fizica si mai ales cum in ultimii ani preferam sa raman corigenta decat sa le fac. Eh, ce vremuri...acum trebuie sa le fac oarecum de bunavoie, sau ma rog...de nevoie.
Incerc mereu sa simt si eu senzatia de bine de dupa sport, insa imi dau seama ca momentan singurele senzatii sunt acelea de nervi si frustrare. Cand fac sport, ma umplu de nervi, de irascibilitate, motiv pentru care nu pot sa frecventez salile de sport. Cel mai mult am mers aproape o luna, cu cateva prietene, apoi m-am plictisit. Groaznic de tare. Dupa un an am incercat din nou, am mers o zi, m-am enervat cu ceva si nu am mai fost, desi am platit abonamentul pe o luna. De fapt ce urasc cel mai mult la salile de sport sunt oamenii. Cand fac sport, ma concentrez. Nu simt nevoia sa ma intrerupa cineva, mai ales vreun mascul in calduri...are toate sansele sa ii bag o gantera pe gat. Si nu castiga nimeni din asta, scopul meu e sa fac miscare. Asa ca cel mai potrivit pentru mine este sportul facut acasa. Am bicicleta, gantere...si greutatea propriului corp. A! Si DVD-ul lui Carmen Bruma cu exercitii. De fapt am de toate, ramane sa ma lupt cu mine, sa reusesc sa ma mobiliez. Bine ca m-am abonat la pagina Siginei, femeia asta imi transmite energie. Am invatat citind-o, ca trebuie sa ma mobilizez mai tare fix atunci cand nu am niciun chef de miscare, atunci cand ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma misc, trebuie sa imi ridic fundul si sa ma apuc de treaba. Tot la ea pe pagina am gasit si un clip in care ma regasesc atunci cand probez noii mei perechi de blugi marimea 26. Trebuie sa il vedeti, o sa radeti sigur. :))
Deci, sport?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu