sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Zaharul, sau cum ne drogam zilnic.

Cred ca am auzit catralione de discursuri cum ca zaharul este nociv, insa desi s-au facut atatea studii pe tema zaharului, el este prezent in aproape tot ce mancam. Gasim zahar pana si in produsele care se autointituleaza ''sanatoase'', in cele de post, bio sau vegetariene. Am lasat de multe ori un produs jos, pentru ca am avut curiozitatea de a citi eticheta si m-am oripilat. Nu mai spun de produsele ''de dieta'', de batoanele pentru slabit care contin ZAHAR! Si ma intreb, daca pana si companiile care produc ''hrana sanatoasa'' sau ''de ''dieta'' isi ticsesc produsele cu zahar, o fac fara jena, care este de fapt interesul? De ce nu se folosesc alti indulcitori, doar pentru ca e mai scump? Apoi am inceput sa ma informez...



Stramosii nostri nu mancau zahar, pentru ca el nu exista. Desertul suprem era mierea sau fructele. Nu se descoperise tehnica rafinarii sucului de sfecla (care apare abia in jurul anului 600 d. Hr.), iar europenii au facut cunostinta cu trestia de zahar in 325 i. Hr., spunand despre ea ca este un fel de miere, dar care se gaseste in trestie, desigur nu avea forma pe care o stim astazi si se gasea in mod natural, departe de produsul chimic care este in zilele noastre zaharul. Cu alte cuvinte, ingeram de sute de ani un drog, insa niciodata in istorie zaharul nu a fost intrdous atat de mult in alimentatie ca in zilele omului modern, care isi face cumparaturile din supermarket si are de ales dintre produse ticsite cu zahar, frumos ambalate, unele mincinonase cu reclama ''sanatos''. Trist. Trist pentru ca ne imbolnavim, nu doar ca ne ingrasam, ci ne imbolnavim organele si sangele, absolut toate celulele, ne imbatranim pielea, ne stricam dintii si nu doar atat, zaharul este un drog pentru ca evident creaza dependenta, ne intoarcem la el sclavi ai gustului, niciodata fiind destul. Provoaca foame si nesatietate, ceea ce ne face sa mancam alte alimente care deja sunt pline de zahar. Este un cerc vicios, nu poti scapa decat daca te opresti si spui ''La naiba, nu vreau sa mai fiu sclav!''.
      Si aici ajung la concluzia ca absolut toate companiile/fabricile isi drogheaza voit clientii, ii transforma in obsedati (credeti-ma, am trecut si uneori mai trec prin asta, pentru o ciocolata am plecat in toiul noptii pe jos sa o cumpar...) si baga zahar MULT in aproape absolut orice, ceea ce ne face dependenti de el, ajungem sa nu ne mai placa mancarea fara el (spunem ca nu are gust, precizez aici bazele de mancaruri, un exemplu e cunoscuta Vegeta). Dar nu de ciocolata aceea dupa care mergem kilometri sa  o cumparam vorbesc, ci despre restul alimentelor de care nu avem idee ca sunt pline de zahar. Faceti un experiment si uitati-va pe etichetele produselor din supermarket, veti gasi zahar in aproape orice, chiar si in paine, nu putin, ci calculand cantitatea de zahar la gramajul unei paini albe, in jur de 3 linguri de zahar la doua felii de paine...si gandeste-te la ce mai mananci in acea zi.
    Stiu ca ati mai auzit aceste lucruri, si eu le-am mai auzit, insa intr-un moment al vietii ajungi sa constientizezi ce ai auzit. Mereu am stiut ca dulciurile nu-s bune, insa e o denumire generica a ceva mult mai grav, zaharul chiar e un drog! Mi-o demonstrez daca mananc prajituri, ciocolata, bomboane sau inghetata. Dupa 15 minute parca ar mai merge ceva, desi stomacul e plin! Sau mananc un sandvis si dupa jumatate de ora deja ma roade foamea. Wtf?! Da, in astfel de momente intelegi de ce este un drog. Si mai realizezi ce ai facut cand iti vin analizele...sau cand te cantaresti, cand pocneste rochia pe tine, cand in loc de piele neteda ai valuri-valuri. Asta li se intampla tuturor la un moment dat, vedeti in jur...toti ajung sa se planga de cate o boala a omului modern, nu de vreo ciuma! Si cand te gandesti ca zaharul e doar una dintre probleme, te intrebi cum o sa reusesti sa fi sanatos, cat o sa traiesti, cate boli o sa ai pana la 40 de ani, iar cantarul o sa il pui undeva in debara, acuzandu-l de nepolitete.
    Nu, nu m-am lasat complet de zahar. Incerc sa il evit pe cat posibil, nu mai pun si eu zahar in cafea cand stiu ca mananc doua felii de paine...sau un covrig, ori alt produs procesat. Inlocuitorul perfect mi se pare mierea, dar aveti grija cu mierea, sa fie veritabila, altfel este o alta aruncatura cu pisica-n gard. Nu trebuie sa renuntam complet la zahar (decat cine poate si vrea, bravo lui!), ci sa consumam putin si rar. Pentru ca nu o lingura de zahar ne omoara, ci frecventa si continuitatea. Nu ma dau in vant dupa alti indulcitori, raman la parerea mea ca mierea este un aliment divin, de care nu trebuie abuzat evident si la gandul ca fructele ne pot linisti pofta de dulce, doar contin zahar natural! De ce sa imi fac rau voit, doar pentru ca nu pot rezista unui drog? Il evit si imi doresc sa il evit si mai mult, astfel incat intr-o zi sa imi spun: ''Hei, a trecut un an de cand nu am mai mancat zahar rafinat si nici produse care il contin!''.
Un sfat care imi permit sa vi-l dau, este: studiati cat mai mult subiectul, pentru ca doar asa poate interveni schimbarea, o fac si eu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu