vineri, 10 ianuarie 2014

Un semn ''divin''

De la revelion pana acum recunosc ca nu mi-am mai intretinut manichiura ''pentru ca lene''. Unghiile mele naturale cresc ciudat, nu sunt egale si oricum le rontai, ca o domnisoara ce sunt, oricat m-as abtine, ajung sa le rod. Recurg la manichiura cu gel si am invatat sa mi le execut singura, nu imi place sa imi fac programari, sa merg nu stiu pana unde sa imi fac unghiile, sa ma tina o saptamana sau doua, dupa care schimb manichiurista si tot asa. Acum 3 ani m-am hotarat si mi-am luat toate cele necesare pentru realizarea unghiilor false, am inceput sa urmaresc tutoriale pe Youtube, sa citesc si sa exersez, pana am invatat sa le fac cat de cat decent. Nu fac din asta o meserie, aplic ce am invatat numai pe mine, uneori chiar ies rezultate bune, alteori niste balauri, dar macar stiu ca am facut-o eu! :) Asa ca de cateva zile mi-am pus in minte sa imi fac un anumit model, dar am tot amanat.

Dupa cum v-am povestit, mi-am si nuantat unghiile naturale odata cu parul, clatindu-l, asa ca ieri a trebuit sa ies la cumparaturi cu ''balaurii'' din dotare. Intorcandu-ma acasa cu sacosa, astept liftul si cand intru, din spate isi face loc in lift si o doamna destul de in varsta, coafata, machiata si cu modelul dorit de mine pe unghii! Ma gandeam: asta e un semn divin, trebuie sa imi fac manichiura...urgent! Asa ca mi-am ascuns mainile, simtindu-ma rusinata. Prin urmare, seara m-am pus pe treaba si am scos la lumina o oja Farmec, gelul si tipsurile Cupio. La lumina e un fel a spune, de fapt la blitz.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu